Pe timpuri, firele naturale erau regula, nu excepția. Era firesc să porți bumbacul și lâna. Sau alte materiale naturale. Spunem multe cu asta, dar voi știți deja. 😉
Carmen lucra cu ele și atunci. De peste 4 decenii, mâinile ei au atins zeci de mii de fire, texturi, tricoturi, modele. Ce moștenire fabuloasă!
Se lucra mult pentru export, și desigur că fiecare produs în parte, trebuia să fie IMPECABIL!
Chiar dacă aceste rigori din trecut sună extrem de obositor și deprimant. În meșteșuguri, ele șlefuiau măiestria. Și nu numai atunci. Aceeași rețetă este valabilă și atăzi pentru a atinge măiestria în orice. Rigoare, disciplină și drag de a face.
O întâmplare pe care Carmen și-o amintește și acum este cu un lot de pulovere în dungi, cu 5 variații de culoare. (Dungile sunt foarte greu de încheiat.)
Trebuia să fie tricotate pe față cu un tip de tricot, pe dos cu alt tip de tricot. Pentru cunoscători, fața trebuia să imite un tip de tricot numit linx, dosul țesăturii, tricot glat.
Tot lotul a fost confecționat și pregătit pentru livrare - călcat, împachetat, etichetat. Doar că, la o verificare finală, s-a constat că 500 de piese fuseseră încheiate diferit. Adică pe dos. 😀
Acum zâmbim, dar atunci…fiecare din cele 500 de piese a fost desfăcută și încheiată din nou corect, conform cererii.
Enervat? O da!!!
Obositor? Peste măsură!
Calitatea? Trebuie să rămână impecabilă.
Și dacă poți ține acest standard timp de peste 40 de ani, înseamnă că nu ai făcut doar haine. Ai construit încredere.
Cam așa lucrează Carmen. Asta este cadența cu care a spart barierele timpului și azi crează alături de fiul ei, piesele impecabile care ajung la voi.
Migala, răbdarea, atenția la detalii, toate firele acolo unde trebuie să fie, cusături drepte, fără ațe care atârnă, tricotul perfect, aliniat, zeci de retușuri când e nevoie și emoție.
De ce punem mereu și emoția? Pentru că dragul pentru lucrul mâinilor tale se transmite.
Și așa cum spunem de fiecare dată, la Laneria, magia începe abia atunci când deschizi cutia!
